Biserica Ortodoxă îl cinstește pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie la 10 februarie, recunoscând în el un model de statornicie în credință și de iubire jertfelnică pentru Hristos. Trăind în secolul al II-lea, în vremea împăratului Septimiu Sever (193-211), Sfântul Haralambie a fost episcop al Magnesiei și un neobosit propovăduitor al Evangheliei.
Prigoana și mărturisirea credinței
Într-o epocă de prigoană intensă împotriva creștinilor, Sfântul Haralambie și-a asumat cu bărbăție chemarea apostolică, refuzând să aducă jertfe idolilor. A fost prins și adus înaintea conducătorului cetății, Luchian, care i-a cerut să renunțe la credința în Hristos. Sfântul Haralambie a rămas neclintit, mărturisind cu tărie adevărul Evangheliei.
Pătimirea și mucenicia
Pentru mărturisirea sa curajoasă, Sfântul a fost supus unor chinuri cumplite. Trupul său a fost sfâșiat cu cârlige de fier, iar pielea i-a fost jupuită, însă el a îndurat toate suferințele cu o bucurie cerească, slăvindu-L pe Dumnezeu. Minunile săvârșite de el chiar în mijlocul chinurilor au determinat pe mulți dintre martori, inclusiv pe călăii săi, să se convertească la creștinism. În cele din urmă, Sfântul Haralambie și-a primit cununa muceniciei prin decapitare.
Moștenirea spirituală și cinstirea sa
Sfântul Haralambie este cunoscut ca ocrotitor împotriva bolilor și epidemiilor, fiind invocat de credincioși în rugăciuni pentru sănătate trupească și sufletească. Moaștele sale, păstrate în diferite locații sfinte, sunt izvor de binecuvântare și tămăduire pentru cei ce le cinstesc cu evlavie.
Viața și pătimirea Sfântului Haralambie rămân un exemplu de credință neclintită și de iubire jertfelnică pentru Hristos. Prin rugăciunile sale, să dobândim și noi tăria de a mărturisi credința ortodoxă cu aceeași râvnă și statornicie!